Semnificatia Numelui
A cerceta originea numelor de familie este o sarcina extrem de grea si laborioasa. Unul din elementele principale in a depista originea unui nume sa reflecta in incadrarea lui geografica.
Pentru mii de ani numele de botez au fost singurele mijloace de identificare de care aveau nevoie oamenii vremurilor trecute, intr-o lume putin aglomerata si unde fiecare isi stia vecinii.
Cu timpul, a devenit din ce in ce mai greu sa se distinga semnificatia numelui si indivizii care aveau acelasi nume si locuiau relativ aproape unul de celalat. Desi exista cateva variante ale originii numelor, se accepta ca nasterea numelor de familie sa fie datorata normanzilor.
Astfel, intr-un exemplar al unei carti tiparite in 1086 (cunoscuta sub numele de “Cartea zilelor de pe urma”) s-a gasit prima detaliere a proprietatilor in functie de numele de familie al proprietarilor (semnificatie nume), in vederea unei imagini realiste asupra activelor taxabile, secventa fascinanta a vietii si obicieiurilor de la inceputul secolului al 11-lea.
Imediat dupa aceasta, semnificatia prenumelui si numelui a devenit o parte a individualitatii purtatorului; fiind purtate un numar de generatii a devenit un simbol al familiei. Alaturi de numele de botez au devenit parte integranta a identitatii individuale.
Semnificatia numelui - origini
Din punct de vedere al originii, semnificatia numelui poate fi incadrata in cinci grupe: 1. nume dat de senior, conducator 2. nume provenite din caracteristicile fizice ale purtatorului 3. nume derivate din locul de nastere sau de resedinta 4. nume derivate din ocupatia, meseria purtatorului 5. nume inventate pentru armonia sonora sau pur si simplu din necesitate
Cu timpul, intr-o serie de tari s-au devoltat reguli specifice si siteme de creare de nume. Astfel, fii puteau avea acelasi nume ca si al tatalui daca adaugau la sfarsit sufixul I, II, III etc in ordinea cronologica a nasterii. Tot normanzii sunt cei care au introdus prima oara terminatia jr. si sn. pentru a marca deosebirea dintre fiu respectiv tata (n.r. distinctie pentru semnificatia prenumelui).
Pe plan regional s-au dezvoltat o serie de nume cu semnificatie care au o terminatie sonora comuna, specifica. Astfel englezii au nume specifice cu terminatii in “son”, “ing”, galezii prefixul “mac”, irlandezii “o”, normanzii “fitz”, welsii “ap”. La nivel national exista particularitati pentru semnificatia numelui , cum ar fi sufixul “sen” in tarile scandinave, “sky” in tarile slave, “escu” in Romania, “ov” in Bulgaria, “vici” in Rusia etc
Italienii folosesc o multime de prefixe in stabilirea si originea numelui , spre exemplu “di” ( trad. al , a ) formeaza patronime, “da” ( trad. de la ) este asociat cu originea geografica , “la” si “lo” ( trad. cel, cea ) deriva din prenume etc.
Numele care sfideaza clasificarea propusa pot fi explicate ca fiind doar o corupere, o denaturare a unor forme stravechi, deghizate sub o forma nereconscibila. Aceste forme sunt rezultatul unor necunoasteri a ortoepiei, variatii regionale ale pronuntiei sau pur si simplu preferinte personale. Unele familii , spre exemplu, nu au venit in Americi cu un nume anterior; emigrantii din Europa continentala si-au modificat numele la mutarea in aceste locuri.
Datorita multiplelor posibilitati de depistare a originii numelor , exista o doza importanta de fascinatie printre genealogisti, cat si o doza mare de subiectivism. Cand aveti de gand sa va cunoasteti radacinile, folositi numele ca un indiciu pretios. Daca acesta are la baza denumirea unei localitati, aflati mai multe despre acel loc; daca e vorba de o ocupatie, aflati ce caracteristici avea, unde se practica etc. Catati materiale, ziare si poze vechi si, cu rabdare si noroc, va veti plasa identitatea in marele arbore genealogic nestiut al familiei d-voastra. tags: semnificatia numelui; semnificatia prenumelui; originea numelor de familie